complicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPLICÁRE, complicări, s. f. Acțiunea de
a (se) complica. –
V. complica.complicare (Dicționar de neologisme, 1986)COMPLICÁRE s.f. Faptul de a (se) complica; complicație. [<
complica].
complicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)complicáre s. f.,
g.-d. art. complicắrii; pl. complicắricomplicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLICÁRE, complicări, s. f. Acțiunea de
a (se) complica. —
V. complica.