complicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMPLICÁȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (se) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, lucru care complică. ♦ Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluției unei boli. [
Var.: (
înv.)
complicațiúne s. f.] – Din
fr. complication.complicație (Dicționar de neologisme, 1986)COMPLICÁȚIE s.f. Complicare; stare complicată; încurcătură. ♦ Agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. [Var.
complicațiune s.f. / cf. fr.
complication, lat.
complicatio].
complicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMPLICÁȚIE s. f. 1. faptul de a (se) complica; stare complicată; încurcătură. 2. agravare a unei boli prin apariția unor noi stări patologice. (< fr.
complication, lat.
complicatio)
complicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)complicáție (-ți-e-) s. f.,
art. complicáția (-ți-a), g.-d. art. complicáției; pl. complicáții, art. complicáțiile (-ți-i-)complicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMPLICÁȚIE, complicații, s. f. Faptul de a (se) complica; stare complicată, greu de descurcat; încurcătură, lucru care complică. ♦ Stare patologică nouă (agravantă) care apare în cursul evoluției unei boli. [
Var.: (
înv.)
complicațiúne s. f.] Din
fr. complication.