chiuit - explicat in DEX

chiuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.

chiuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi

chiuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chiuit n. strigăt (de veselie), răcnet prelungit: cu tine m’oiu întrece din chiuit CR.

chiuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.