chioșcar - explicat in DEX

chĭoșcar (Dicționaru limbii românești, 1939)
chĭoșcár m. Care stă și vinde într´un chĭoșc, maĭ ales ziare. – Fem. chĭoșcăreasă orĭ -íță.

chioșcar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*chioșcár (fam.) s. m., pl. chioșcári

chioșcar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
chioșcar n. cel ce vinde gazete într’un chioșc.

chioșcar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CHIOȘCÁR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) — Chioșc + suf -ar.