chinuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe.
Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea izbutit) –
V. chinui.chinuit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe.
2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Făcut cu multă trudă. –
V. chinui.chinuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CHINUÍT, -Ă, chinuiți, -te, adj. 1. Plin de chinuri, de suferințe.
Viață chinuită. 2. (Despre o operă artistică, un text etc.) Care este făcut cu multă trudă (și nu prea reușit) —
V. chinui.