chinuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CHINUIÁLĂ,chinuieli, s. f. (Rar) Chinuire. [Pr.: -nu-ia-] – Chinui + suf. -eală.
chinuială(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CHINUIÁLĂ,chinuieli, s. f. (Rar) Chinuire. – Din chinui + suf. -eală.
chinuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) chinuiálă (rar) s. f., g.-d. art. chinuiélii
chinuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CHINUIÁLĂ s. f. (Rar) Chinuire. [Pr.: -nu-ia-) — Chinui + suf. -eală.