ceaușel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEAUȘÉL, ceaușei, s. m. (
înv.) Diminutiv al lui
ceauș. [
Pr.:
cea-u-] –
Ceauș +
suf. -el.ceaușel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ceaușel, ceaușei s. m. copil născut în perioada 1968-1990, când regimul comunist a interzis avorturile și a descurajat folosirea mijloacelor contraceptive.
ceaușel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEAUȘÉL, ceaușei, s. m. (
înv.) Diminutiv al lui
ceauș.ceaușel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceaușél (
fam.,
înv.)
(cea-u-) s. m.,
pl. ceaușéi, art. ceaușéiiceaușel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEAUȘÉL, ceaușei, s. m. (
Înv.) Diminutiv al lui
ceauș. [
Pr.:
cea-u-] —
Ceauș +
suf. -el.