bătăiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂTĂÍȚĂ,bătăițe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui bătaie. – Bătaie + suf. -iță.
bătăiță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂTĂÍȚĂ,bătăițe, s. f. Diminutiv al lui bătaie.
bătăiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bătăíță (fam.) s. f., g.-d. art. bătăíței; pl. bătăíțe
bătăiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂTĂÍȚĂ,bătăițe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui bătaie. — Bătaie + suf. -iță.