baba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BABÁ, babale, s. f. Dispozitiv de 40-60 cm în formă de mosor, fixat pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele navelor acostate. – Din
tc. baba.baba (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)BABÁ s.f. Mic cozonac rotund, din aluat dospit cu adaos de stafide, însiropat cu un sirop amestecat cu rom sau kirsch (rachiu de cireșe), asemănător cu savarina. – Din fr.
baba.baba (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BABA, Corneliu (1906-1997,
n. Craiova), pictor și grafician român.
Acad. (1990),
prof. univ. la Iași și București. Compoziții și portrete profund umane, în care personajele au, deseori, valențe simbolice. Calitatea culorii și folosirea unui sistem complex de lumini dirijate înscriu lucrările sale pe linia expresionismului cromatic, permițînd un discurs aluziv asupra realității („Odihnă pe cîmp”, „Arlechin”, „Portretul artistei Lucia Sturdza-Bulandra”, „Portret de fată”, „Peisaj din Veneția”, ciclul „Regele nebun”).
baba (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BABA (BABA BURNU), cap pe coasta de NE a Asiei Mici (Turcia asiatică), la
M. Egee, la 39º29’ lat. N și 26º04’
long. E. Extremitatea vestică a Asiei.
baba (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică fixată pe prora vaselor sau pe cheiuri, pentru legarea pripoanelor sau a cablurilor. –
Tc. babá.baba (Dicționaru limbii românești, 1939)babá f. (turc.
babá, V.
babă).
Dun. Stîlp scurt fixat pe mal de care se leagă corăbiile. (Și stîlpu de pe corabie tot așa se numește).
baba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)babá s. f.,
art. babáua, g.-d. art. babálei; pl. babále, art. babálelebaba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BABÁ, babale, s. f. Piesă cilindrică, de fontă sau oțel, fixată pe puntea navelor sau pe cheiuri, de care se leagă parâmele la acostare. — Din
tc. baba.