bătăiaș - explicat in DEX

bătăiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] – Bătaie + suf. -aș.

bătăiaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Gonaci, hăitaș. – Din bătaie + suf. -aș.

bătăiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bătăiáș (rar) s. m., pl. bătăiáși

bătăiaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bătăiaș m. gonaciu care străbate pădurea, făcând sgomot spre a ieși vânatul la pușcași: chiotele de vânătoare ale bătăiașilor OD.

bătăiaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂTĂIÁȘ, bătăiași, s. m. (Rar) Hăitaș². [Pr.: -tă-iaș] — Bătaie + suf. -aș.

bătăĭaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
bătăĭáș m. (d. bătaĭe). Hăitaș, cel care gonește vînatu spre vînător.