boccea - explicat in DEX

boccea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Din tc. bohça.

boccea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bocceá (boccéle), s. f. – (Înv.) Șal, broboadă. – 2. Legătură, pachet. – Var. buccea, bogcea, bohcea, boșcea, toate înv. Mr. buhce. Tc. boǵça (Roesler 589; Șeineanu, II, 54); cf. alb. bohče, bg. bochča, sb. bošča (G. Meyer 46). Der. provin direct din tc.: boccealîc, s. n. (legătură, pachet), din tc. boǵçalic, cf. bg. bochčalyk; boccegiu, s. m. (negustor de mărunțișuri), din tc. boǵçaci.

boccea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BOCCEÁ (‹ tc.) s. f. 1. Legătură formată dintr-o bucată de pînză (cu capetele înnodate cruciș), în care se pun diverse obiecte. 2. Balot de foi mici de tutun de calitate inferioară.

boccea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Legătură care conține diverse obiecte așezate într-o pânză ale cărei capete se înnoadă cruciș. 2. (Înv.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. – Tc. bohça.

boccea (Dicționaru limbii românești, 1939)
bocceá și bucceá f., pl. e (t. boghča, d. pers. bog, pînză de învălit și de purtat ceva). Pînză de învălit și de purtat ceva, cum ar fi o basma mare în care aducĭ mere. Tulpan colorat maĭ fin de îmbrobodit (Munt est.). Legătură de maĭ multe păpușĭ de tutun. V. bojinchiță.

boccea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bocceá s. f., art. bocceáua, g.-d. art. boccélei; pl. boccéle, art. boccélele

bocceà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bocceà f. 1. șal pătrat ce pun femeile pe spate; 2. basma mare de lână pătrată ce unele țărance poartă în locul maramei; 3. bucată de materie de pus diferite lucruri: ridicând avuțiile domnești în lăzi și în boccele OD.; 4. legătură de înfășurat marfa ce se poartă în spinare: într’o boccea de marfă AL.; 5. pachet de tutun (coprinzând mai multe păpuși). [Turc. BOGČA].

boccea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOCCEÁ, boccele, s. f. 1. Pachet cu diverse obiecte casnice mărunte puse într-o pânză, ale cărei capete se leagă cruciș; boccealâc. 2. (Înv. și reg.) Șal mare pe care îl purtau femeile pe spate. — Din tc. bohça.