bocaport (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschizătură pe punte, prin care se încarcă mărfurile în navă. – Din
it. boccaporto.
bocaport (Dicționar de neologisme, 1986)BOCAPÓRT s.m. Deschizătură în punte pentru introducerea mărfurilor în magaziile navei. [Pl.
-ți, (s.n.)
-turi. / < it.
boccaporto].
bocaport (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOCAPÓRT s. m. panou dreptunghiular care acoperă găurile de magazie de pe nave. (< it.
baccaporto)
bocaport (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bocapórt s. m.,
pl. bocapórțibocaport (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOCAPÓRT, bocaporți, s. m. Deschidere în puntea unei nave, prin care se introduc mărfurile în magazie. — Din
it. boccaporto.