amortiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMORTIZÁ, amortizez, vb. I.
Tranz. 1. A împiedica propagarea unui zgomot, a unui șoc. ♦ A scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de ondulație.
2. A stinge treptat creditele pe termen lung prin plăți succesive sau prin răscumpărarea creanțelor. ♦ A recupera o investiție. –
Cf. fr. amortir.amortiza (Dicționar de neologisme, 1986)AMORTIZÁ vb. I tr.
1. A stinge încetul cu încetul o datorie prin plăți succesive. ♦ A înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale repartizate asupra prețului de cost al produselor.
2. A atenua, a slăbi (un șoc, un zgomot etc.); a diminua. [< it.
amortizzare, cf. fr.
amortir, germ.
amortisieren].
amortiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMORTIZÁ vb. tr. 1. a stinge treptat un credit, un împrumut, prin plăți periodice. 2. a înlocui treptat capitalul fix al unei întreprinderi prin cote anuale. ◊ a recupera o cheltuială. 3. a scădea progresiv amplitudinea unei mărimi pentru un fenomen de ondulație. ◊ a atenua, a diminua (un șoc, un zgomot). (după fr.
amortir)
amortiza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORTIZÁ1, amortizez, vb. I.
Tranz. 1. A stinge treptat creditele pe termen lung, prin plăți succesive sau prin răscumpărarea creanțelor.
2. A crea fondurile bănești necesare pentru înlocuirea în natură (prin reparații și construcții capitale) a uzurii fizice și morale a fondurilor fixe deținute de o întreprindere, pe măsură ce acestea își transmit valoarea asupra valorii fiecărei unități de produs. – După
fr. amortir.amortiza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORTIZÁ2, amortizez, vb. I.
Tranz. A face ca un șoc, un zgomot etc. să fie mai puțin violent; a slăbi, a diminua. ♦ A scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de oscilație. – După
fr. amortir.amortiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amortizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
amortizeázăamortiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMORTIZÁ, amortizez, vb. I.
Tranz. 1. A împiedica propagarea unui zgomot, a unui șoc. ♦ A scădea progresiv, în timp, amplitudinea unei mărimi caracteristice pentru un fenomen de ondulație.
2. A stinge treptat creditele pe termen lung prin plăți succesive sau prin răscumpărarea creanțelor. ♦ A recupera o investiție. —
Cf. fr. amortir.amortizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amortizà v. a stinge o datorie prin răspunderea succesivă a părților ei.