amortizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. Dispozitiv care servește la amortizarea unui șoc, a unui zgomot sau a unui fenomen de oscilație la un sistem tehnic. – Din
fr. amortisseur.amortizor (Dicționar de neologisme, 1986)AMORTIZÓR s.n.
1. Dispozitiv care atenuează șocurile, trepidațiile unui automobil, ale unui motor etc. ♦ Dispozitiv pentru micșorarea amplitudinii unei vibrații.
2. Piesă de piele care se leagă de cureaua brațului de lovire a suveicii pentru a-i amortiza intrarea în caseta din partea opusă. [< fr.
amortisseur].
amortizor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)amortizor, amortizoare s. n. sân, țâță
amortizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMORTIZÓR s. n. dispozitiv care atenuează șocurile, trepidațiile unui automobil, motor etc. (< fr.
amortisseur)
amortizor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. 1. Dispozitiv pentru reducerea progresivă, în timp, a amplitudinii mărimii caracteristice unui fenomen de oscilație (la vehicule).
2. Piesă de piele care se leagă de cureaua brațului de lovire a suveicii, pentru a amortiza intrarea ei în caseta din partea opusă. – După
fr. amortisseur.amortizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amortizór s. n.,
pl. amortizoáreamortizor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. Dispozitiv care servește la amortizarea unui șoc, a unui zgomot sau a unui fenomen de oscilație la un sistem tehnic. — Din
fr. amortisseur.