amortizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMORTIZÁRE, amortizări, s. f. Acțiunea de
a amortiza și rezultatul ei. –
V. amortiza.amortizare (Dicționar de neologisme, 1986)AMORTIZÁRE s.f.
1. Acțiunea de a amortiza și rezultatul ei. ◊
Fond de amortizare = totalitatea sumelor rezultate din amortizare.
2. Sumă de bani care rezultă din amortizare (
1). [<
amortiza].
amortizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORTIZÁRE1, amortizări, s. f. Acțiunea de
a amortiza1.
amortizare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORTIZÁRE2, amortizări, s. f. Acțiunea de
a amortiza2; slăbire, diminuare a unui șoc, a unui zgomot etc.
amortizare (Dicționaru limbii românești, 1939)*amortizáre f. Acțiunea de a amortiza.
amortizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amortizáre s. f.,
g.-d. art. amortizắrii; pl. amortizắriamortizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amortizare f. V. amortisment.
amortizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMORTIZÁRE, amortizări, s. f. Acțiunea de
a amortiza și rezultatul ei. —
V. amortiza.