amortisment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AMORTISMÉNT, amortismente, s. n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. – Din
fr. amortissement.amortisment (Dicționar de neologisme, 1986)AMORTISMÉNT s.n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. [< fr.
amortissement].
amortisment (Marele dicționar de neologisme, 2000)AMORTISMÉNT s. n. stingere treptată a unei datorii, a unei investiții. (< fr.
amortissement)
amortisment (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AMORTISMÉNT, amortismente, s. n. Amortizare
1. – După
fr. amortissement.amortisment (Dicționaru limbii românești, 1939)*amortismént și
-zment n., pl.
e (fr.
amortissement). Acțiunea de a amortiza.
amortisment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)amortismént s. n.,
pl. amortisménteamortisment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)amortisment n. micșorare treptată a unei datorii rambursând capitalul.
amortisment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AMORTISMÉNT, amortismente, s. n. Stingere treptată a unei datorii, a unei rente etc. — Din
fr. amortissement.