OSTEON OSTEON, s. n. / osteon, s. m. / osteon. [Qr. osteon = os.] Unitatea structurala de baza a osului compact, formata din lamele osoase concentrice, in centrul carora se afia 'canalul Havers care confine capilare sanguine si tesut conjunctiv. Un o. cuprinde 4-20 lamele, fiecare avand o grosime de 3-7 u.m. Unitatile sunt directionate indeosebi Tn axul lung al osului.