OSTEOMIELITA OSTEOMIELITA, s. f. / osteomyelite, s. f. / osteomyelitis. Qr. osteon = os; myelos = madwa; -ita.] Inflamatie con-comitenta a osului si a maduvei osoase, determinata de o infectie. Cauze: fracturi deschise cu expunerea maduvei osoase, posibila si in unele interventii chirurgicale; mai rar, ca urmare a unor microorganisme patogene din circulatie. Forme: o. acuta si o. cronica. O. acuta este mai frecventa la copii, la nivelul oaselor lungi, acompaniata de dureri intense, febra, existenta altor boli. O. cronica poate urma formei acute si se dezvolta insidios; uneori are drept cauza sifilisul sau tubercu-loza. Tn ambele forme se impune tratamentui cu doze man de antibiotice si, uneori, drenaj chirurgical. Timpul necesar eradicarii infectiei este lung; uneori se produc scurtari sau deformari osoase. Termenul de o. este uneori in discutie, din cauza afectarii variabile a maduvei osoase, Tn unele forme foarte discreta sau chiar absenta. V. si osteomielita infectioasa acuta.