LEUCEMIE LEUCEMIE, s. f. / leuc6mie, s. f. / leuk(a)emia. {C,r. leukos = aif), haima, -atos = sd.nge.] Termen generic pentru un grup de boli caracterizate prin prezenta In exces In maduva osoasa si, uneori, In sange a leucocitelor sau a precursorilor acestora. L. sunt neoplasme derivate din celulele hematopoietice, care prolifereaza initial In maduva osoasa Inainte de a disemina in sangele periferic, splina, ganglioni limfatici si, In final, In alte tesuturi. Prin aceasta se deosebesc de "limfoame, care apar initial la nivelul 'ganglionilor limfatici, dar pot de asemenea sa disemineze (In faza Jeucemica") In sange si In maduva. Clasi-ficarea I. a fost conceputa dupa doua man criterii: celula de origine (limfoida sau mieloida) si rapiditatea evolutiei clinice (acuta sau cronica). De data recenta s-au conturat premisele identificarii 1. pe baza caracteristicilor biologice, moleculare si antigenice ale celulelor. Cauzele I. nu sunt cunoscute in rna-joritatea cazurilor, cu toate ca atat factorii genetici, cat si cei de mediu (expunere profesionala, terapeutica sau accidentala la radiatii, expunere la unele substante chimice ca benzenul si alte hidrocarburi aromatice) au importanta si se afla In re-latie cu incidenta crescuta a bolii la unele grupe de populatie. Desi *retrovirusurile ARN produc un numar de leucemii la ani-male, la om etiologia virala este certa doar pentru leucemia acuta limfoblastica cu celule T a adultului, care este produsa de virusul uman al leucemiei cu celule T tipul I (HTLV-1).