FENOTIP FENOTIP, s. n. / phenotype, s. m. / phenotype. YGjr. phainein = a apdrea; typos = tip, model, marc-a.} 1) Ansamblul caracterelor aparente fizice, biochimice si fiziologice, care corespund expresiei *genotipului, dar si unor conditii determinate de me-diul exterior (v. peristaza). In patologia umana, pentru anumite "aberatii cromozomiale corespund f. caracteristice, descrise ca sindroame. Ex.: *sindromul Down corespunde trisomiei 21. 2) Expresia unei singure gene sau a unei perechi de gene.