AFONIE AFONIE, s. f. / aphonie, s. f. / aphonia. [Cjr. a - priv., phone = voce. Pierdere a vodi, completa sau partiala. Etiologia poate fi diferita: leziune cu sediu laringian (laringita, tumora benigna sau maligna a corzilor vocale), paralizie de nerv reaJrent (frecÂvent postoperator, de ex. dupa tiroidectomie) sau leziune centrala (a nudeului ambiguu al nervului X cranian), cand se proÂduce *afazie. A. poate sa apara si fara o leziune organica, de ex. In paranoia, isterie sau prin spasm muscular laringian (a. spasfca).