Accesiunea incorporarea materiala a unui bun considerat mai putin important intr-un bun mai important, avand ca efect dobandirea dreptului de proprietate asupra primului bun de catre proprietarul bunului mai important. In functie de natura bunului a carui proprietate se dobandeste prin aceasta modalitate, accesiunea poate fi
imobiliara si mobiliara. Accesiunea imobiliara este la randul sau, naturala si artificiala, dupa cum nu se presupune sau presupune interventia omului. Accesiunea imobiliara naturala se realizeaza fara interventia omului in urmatoarele cazuri: aluviune, avulsiune, insule si prundisuri, accesiunea animalelor.a)
aluviunea consta in cresterile de pamant care se fac succesiv si pe nesimtite pe malurile apelor curgatoare. Adaugirile devin proprietatea persoanei ce detine in proprietate terenul la care s-au facut depunerile de pamant.b)
avulsiunea consta in adaugarea la un teren a unei bucati de pamant smulsa brusc de la un alt teren prin actiunea unei ape curgatoare. Aceasta parte devine proprietatea titularului terenului la care s-a produs alipirea, daca este proprietate privata si fostul proprietar nu o revendica in termen de un an.c)
insulele si prundisurile sunt intinderi de uscat formate prin retragerea apelor raurilor nenavigabile si neplutitoare. Ele apartin proprietarului fondului pe care s-au format. Intrucat albiile fluviilor si raurilor, chiar si nenavigabile sunt proprietate publica, implicit insulele si prundisurile sunt proprietate publica.Exceptie exista in cazul in care insula s-a format ca urmare a aparitiei unui nou brat al raului sau fluviului ce inconjoara terenul unui proprietar riveran, insula nou creata apartine acestuia.d)
Accesiunea animalelor consta in extinderea dreptului de proprietate al titularului unui teren asupra animalelor si zburatoarelor salbatice ce se instaleaza fara interventia proprietarului, pe proprietatea sa. Exceptie fac animalele si zburatoarele din fondul cinegetic si cele ocrotite de legi speciale.2) Accesiunea imobiliara artificiala este forma de accesiune imobiliara care presupune interventia omului. Codul civil reglementeaza doua cazuri de accesiune imobiliara artificiala (art. 493 si 494):a) Constructia sau plantatia facuta de proprietar pe terenul sau cu materialul altuia;b) Constructia sau plantatia facuta de o persoana cu materialele proprii pe terenul altuia.In ambele cazuri, terenul fiind considerat bunul principal, proprietarul acestuia dobandeste prin accesiune si proprietate constructiei sau plantatiei, cu obligatia de a plati despagubiri celui in dauna caruia a operat accesiunea in virtutea principiului ca nimeni nu se poate imbogati in dauna altuia. a1) Constructia sau plantatia facuta de proprietarul terenului cu materialele altuia devine prin accesiune si proprietarul acestora indiferent daca a fost de buna-credinta sau de rea-credinta. Sub nici o forma proprietarul materialelor nu are dreptul sa le ridice daca ele au fost incorporate in teren, proprietarul terenului fiind obligat sa plateasca valoarea materialelor si eventual daune interese. b1) Conform art. 494 Cod Civil, proprietarul terenului pe care un tert a realizat cu materiale proprii o constructie, plantatie sau alta lucrare, devine, din momentul inceperii acestora, si proprietarul constructiei, plantatiei sau lucrarii realizate.Exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra lucrarii nu se va putea realiza decat din momentul in care tertul este despagubit.Constructorul (de buna sau rea credinta) are posesiunea constructiei atata timp cat proprietarul terenului ramane in pasivitate, putand dobandi chiar proprietatea asupra constructiei daca se indeplinesc conditiile cerute pentru uzucapiune. b2) Situatia constructorului de buna-credinta. In cazul constructorului de buna-credinta proprietarul terenului devine, prin accesiune, si proprietarul constructiei, plantatiei sau lucrarii efectuate, cu obligatia despagubirii constructorului. Proprietarul terenului nu va avea dreptul sa-l sileasca pe constructorul de buna-credinta sa-si ridice lucrarile, dar va avea obligatia de desdaunare, optand intre achitarea catre constructor a contravalorii materialelor si a muncii prestate sau plata catre constructor a unei sume de bani echivalenta cu sporul de valoare a terenului ca urmare a efectuarii constructiei. Optiunea apartine proprietarului terenului, si cu a constructorului.Pana la achitarea de catre proprietar a despagubirilor catre constructorul de buna-credinta, acesta are un drept de retentie asupra constructiei, plantatiei sau altei lucrari. b3) Situatia constructorului de rea-credinta: Constructorul de rea-credinta este persoana care efectueaza constructia, plantatia sau lucrarea pe un teren, desi cunoaste ca terenul apartine altuia, cu exceptia pasivitatii si tolerantei proprietarului terenului ce imbraca forma abuzului de drept. In cazul constructorului de rea-credinta, proprietarul poate opta pentru desfiintarea constructiei, plantatiei sau lucrarii pe cheltuiala constructorului sau pentru pastrarea lucrarilor, dar cu obligatia de a-i plati constructorului valoarea materialelor si pretul muncii, pret ce era in vigoare la data efectuarii constructiei.Desfiintarea constructiei se va putea face numai dupa obtinerea autorizatiei de desfiintare a constructiilor (Legea 50/1991). In cazul in care se construieste partial pe terenul altuia, instanta suprema a inversat regulile accesiunii, terenul devenind accesoriul constructiei, iar proprietarul portiunii de teren ocupate va fi silit sa vanda respectiva portiune de teren constructorului, indiferent daca acesta este de buna sau rea-credinta. b4) Accesiunea mobiliara consta in dobandirea proprietatii asupra unui nou lucru rezultat din unirea prin incorporare a doua sau mai multe lucruri mobile apartinand unor proprietari diferiti. Sunt trei moduri de manifestare ale accesiunii mobiliare: adjunctiunea, specificatiunea si amestecul (confuziunea). In toate cazurile, proprietarul lucrului principal devine proprietarul noului lucru cu obligatia de a-l despagubi pe proprietarul lucrului mai putin important.-
Adjunctiunea consta in unirea a doua lucruri mobile, care desi formeaza un ansamblu, raman distincte si pot fi despartite si folosite conform destinatiei fiecaruia (un tablou inramat, un inel cu piatra pretioasa).Criteriile de stabilire a lucrului principal sunt: valoarea lucrurilor si volumul lucrurilor in cazul valorii egale.-
Specificatiunea consta in crearea unui lucru sau prin prelucrarea unei materii apartinand altei persoane. Proprietarul materiei devine si proprietarul noului lucru creat cu obligatia de a plati specificatorului pretul muncii, exceptand cazul cand valoarea manoperei depaseste pretul materialului, specificatorul devenind proprietarul noului lucru, cu obligatia achitarii contravalorii materiei proprietarului acesteia.-
Confuziunea (amestecul) – crearea unui lucru nou prin unirea a doua sau mai multe lucruri avand proprietari diferiti, lucrurile componente nemaiputand sa fie distincte (un aliaj, un coctail din bauturi). Proprietarul lucrului principal, devine proprietarul noului lucru obtinut prin amestec, cu obligatia despagubirii proprietarului lucrului mai putin important. Lucrul principal este cel care are valoarea mai mare. In caz de egalitate de valoare noul lucru va apartine tuturor proprietarilor materialelor folosite la realizarea amestecului, in coproprietate.