ștreang - explicat in DEX

ștreang (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTREÁNG, ștreanguri, s. n. 1. Frânghie (din cânepă). ♦ Spec. Funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte; p. restr. lațul acestei frânghii. ◊ Expr. A-și pune ștreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ștreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru. 2. Șleau². – Din germ. Strang.

ștreang (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ștreáng (-guri), s. n. – 1. Funie, coardă. – 2. Funie de spînzurat. – 3. Frînghie pentru înhămat calul la căruță. – 4. (Arg.) Cravată. – Megl. ștrang. Germ. Strang, prin intermediul sl., cf. sb. stranjga, ca și sp. estrenque, it. stringa (Cihac, II, 394). – Der. directă din germ. (Borcea 212) sau prin intermediul mag. istráng (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 196) este mai puțin probabilă, avînd în vedere megl. Der. ștrengar, s. m. (înv., zburdalnic, poznaș; vagabond, haimana), mai înainte cu sensul „bun de pus în furci”, cf. spînzurat (pentru formă, cf. it. stringaio, roman. strengaro „sforar”); ștrengări, vb. (a se ține de pozne, a hoinări); ștrengărie, s. f. (poznă, năzbîtie); ștrengăresc, adj. (de ștrengar); ștrengărește, adv. (ca ștrengarii); ștrengăriță, s. f. (fată zglobie, poznașă).

ștreang (Dicționaru limbii românești, 1939)
ștreang n., pl. urĭ (germ. strang, de unde și ung. istrang). Funie de spînzurat: șĭ-a pus ștreangu´n gît. Șleaŭ de funie: caiĭ aŭ rupt ștreangurile. V. laț.

ștreang (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștreang s. n., pl. ștreánguri

ștreang (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ștreang n. 1. funie de legat sau tras ceva: roatele legate cu ștreanguri ISP.; 2. funie de spânzurat: bun de ștreang; 3. șleau la cai. [Nemț. STRANG].

ștreang (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTREÁNG, ștreanguri, s. n. 1. Frânghie (de cânepă); funie scurtă cu care se priponesc vitele. ♦ Spec. Funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte; p. restr. lațul acestei frânghii. ◊ Expr. A-și pune ștreangul de gât = a se spânzura. A pune cuiva ștreangul de gât = a constrânge pe cineva să facă un lucru. 2. Șleau². — Din germ. Strang.