a - explicat in DEX



a (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
A5- Element de compunere care indică absența, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an-] – Din fr. a-.

a (Marele dicționar de neologisme, 2000)
A-/AN- pref. „privativ, negativ”. (< fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)

a (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
a7 / aa interj.

a (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
A’LUD (cuv. arab), subst. Instrument muzical cu coarde ciupite, răspîndit în Orient, mai ales la popoarele arabe; este strămoșul lăutei.

a (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
a1 (literă) s. m. / s. n., pl. a / a-uri

a (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
a2 (sunet), s. m. pl. a

a
a2- Element de compunere „fără“, „lipsit de“. • și an-. /<fr. a-, an-; cf. gr. ά- άν- „fără, lipsit de“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

a (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
A5 – Element de compunere care indică absența, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var: an-] — Din fr. a-.

a (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
A2 interj. Exclamație care exprimă: surprindere, admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (2).

a (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
A3 prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic.Lat. ad.

Alte cuvinte din DEX

« »AAA AALENIAN AB