a (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)A5- Element de compunere care indică absența, excluderea etc.
Amoral, anhidru. [
Var.:
an-] – Din
fr. a-.a (Marele dicționar de neologisme, 2000)A-/AN- pref. „privativ, negativ”. (< fr.
a-, an-, cf. gr.
a-, an-, fără, lipsit de)
a (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)a7 / aa interj.
a (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)A’LUD (
cuv. arab),
subst. Instrument muzical cu coarde ciupite, răspîndit în Orient, mai ales la popoarele arabe; este strămoșul lăutei.
a (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)a1 (literă) s. m. / s. n., pl.
a / a-uria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)a2 (sunet), s. m. pl.
aaa2- Element de compunere „fără“, „lipsit de“. • și
an-. /<fr.
a-, an-; cf. gr.
ά- άν- „fără, lipsit de“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
a (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)A5 – Element de compunere care indică absența, excluderea etc.
Amoral, anhidru. [Var:
an-] — Din
fr. a-.a (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)A2 interj. Exclamație care exprimă: surprindere, admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (
2).
a (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)A3 prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului)
A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare)
Miroase a pământ. ♦ În semn de...
Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus
tot)
De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic. –
Lat. ad.