aalenian - explicat in DEX



aalenian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. 2. Adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien.

aalenian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
AALENIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior); chelean. (din fr. aalénien)

aalenian (Dicționar de neologisme, 1986)
AALENIÁN s.n. Primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. aalénien].

aalenian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s.n., adj. 1. s.n. Jurasicul mediu caracterizat prin cinci zone cu amoniți și lamelibranhiatul Trigonia navis. 2. adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien.

aalenian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
AALENIAN, etaj al jurasicului mediu (Dogger) caracterizat prin cinci zone cu amoniți și lamelibranhiatul Trigonia navis. În unele regiuni (de ex. Lorena și Luxemburg), prezintă importanță prin zăcăminte de fier, constituite din bancuri de oolite feruginoase (minette).

aalenian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aalenián1 (-ni-an) adj. m., pl. aaleniéni (-ni-eni); f. aaleniánă, pl. aaleniéne

aalenian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
aalenián2 (-ni-an) s. n.