transplanta - explicat in DEX

transplanta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din pământ o plantă (adultă) și a o planta definitiv în alt loc; a răsădi. ♦ A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel. – Din fr. transplanter, lat. transplantare.

transplanta (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSPLANTÁ vb. I. tr. 1. A scoate o plantă dintr-un loc și a o planta în alt loc; a răsădi. ♦ (Fig.) A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o inervenție chirurgicală un țesut, un organ bolnav, cu altul sănătos și de același fel. [< fr. transplanter].

transplanta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate o plantă dintr-un loc și a o planta în alt loc; a răsădi. ◊ (fig.) a adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. a înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu altul sănător. 3. (fig.) a transfera, a transporta. (< fr., engl. transplanter, lat. transplantare)

transplanta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!transplantá (a ~) (tran-splan-/trans-plan-) vb., ind. prez. 3 transplanteáză

transplantà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
transplantà v. 1. a scoate o plantă, un arbore din locul în care se află și a-l replanta aiurea; 2. fig. a face să treacă dintr’o țară într’alta.

transplanta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A muta o plantă de la un Ioc provizoriu la locul de cultură; a răsădi. ♦ A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A face un transplant (2). — Din fr. transplanter, lat. transplantare.