ta - explicat in DEX

ta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TA interj. (Repetat) Exclamație care imită vorbăria multă și inutilă a cuiva, exprimând în același timp nerăbdarea interlocutorului. – Onomatopee.

ta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ta¹ / a ta¹ v. tău¹ / al tău¹

ta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ta² (a ~) v. tău² (al ~)

ta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
-ta v. -tău / -tu

ta (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
Ta, simbol chimic pentru tantal.

ta (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
ta’, s.m. – Vocativ pentru tată „părinte” (ALR 1969: 181). – Lat. tata.

ta (Dicționaru limbii românești, 1939)
ta pron. posesiv, V. tăŭ 2.

ta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TA interj. (Repetat) Exclamație care imită vorbăria multă și inutilă a cuiva, exprimând în același timp nerăbdarea interlocutorului. — Onomatopee.