t - explicat in DEX

t (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
t¹ (literă) [cit. te / tî] s. m. / s. n., pl. t / t-uri

t (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
t² (sunet) [cit. tî] s. m., pl. t

t (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
t (METR.), simbol pentru tonă.

t (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
T s. m. invar. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală surdă (2)). [Pr.: te].

t (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
T s. m. invar. A douăzeci și doua^[1] literă a alfabetului, numită „te”, și sunetul corespunzător.

t (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
T s. m. invar. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală surdă). 2. (METR.) Simbol pentru tesla. 3. Limfocit T (celulă T), celulă a sistemului imunitar, din categoria leucocitelor (globulelor albe) a cărei maturare are loc în timus. Sunt răspunzătoare de imunitatea mediată celular. Există mai multe subtipuri, cu rol diferit în răspunsul imun: limfocite T helper (care recunosc antigenele străine și eliberează substanțe cu rol în coordonarea activității diferitelor categorii de leucocite, substanțe numite interleukine), limfocite T citotoxice (efectoare) și limfocite T supresoare.

t (Dicționaru limbii românești, 1939)
t m. A doŭă-zecĭ și una literă a alfabetuluĭ latin. Reprezentă [!] un sunet dental mut, după cum d reprezentă tot acel sunet, dar sonor. V. și ț.

t (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
T m. a douăzecea literă a alfabetului; cu sedila, capătă un sunet ușor sibilant, analog lui ts: țăran, țărână.

t (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
T, t, s. m. 1. A douăzeci și patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală surdă). [Pr.: te, tî. — Pl. și (1, n.) t-uri].