scurmare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCURMÁRE,scurmări, s. f. Acțiunea de a scurma și rezultatul ei. – V. scurma.
scurmare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scurmáre s. f., g.-d. art. scurmắrii; pl. scurmắri
scurmare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCURMÁRE,scurmări, s. f. Acțiunea de a scurma și rezultatul ei. — V. scurma.