reflecție - explicat in DEX

reflecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REFLÉCȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Var.: reflecțiúne s. f. ] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion (după reflecta).

reflecție (Dicționar de neologisme, 1986)
REFLÉCȚIE s.f. 1. Cugetare, meditație, gândire. 2. Reflexie (1). [Gen. -iei, var. reflecțiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflexio].

reflecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REFLÉCȚIE s. f. meditație, cugetare. ◊ (fil.) cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei înseși. (< fr. réflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion)

reflecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-) (DOOM², 2005)

reflecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reflécție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflécția (-ți-a), g.-d. art. reflécției; pl. reflécții, art. reflécțiile (-ți-i-)

reflecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REFLECȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Val.: reflecțiune s. f.] — Din fr. réflexion, lat. refiexio, -onls, germ. Reflexion (după reflecta).