radiculă - explicat in DEX

radiculă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADÍCULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.

radiculă (Dicționar de neologisme, 1986)
RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula].

radiculă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADÍCULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula)

radiculă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*radículă f., pl. e (lat. radicula, rădăcioară. V. rîdiche [!]). Bot. Prima rădăcină care încolțește din sămînță orĭ din sîmbure.

radiculă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radículă s. f., g.-d. art. radículei; pl. radícule

radiculă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADÍCULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. — Din fr. radicule, lat. radicula.