radicivor - explicat in DEX

radicivor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.

radicivor (Dicționar de neologisme, 1986)
RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].

radicivor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)

radicivor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. radicivóră, pl. radicivóre

radicivor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. — Din fr. radicivore.