pupăgioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PUPĂGIOÁRĂ,pupăgioare, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pupăză. – Pupăză + suf. -ioară.
pupăgioară(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) pupăgioară f. V. pipijoi.