puntură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
puntúră, puntúri, s.f. 1. (înv.) împunsătură, înțepătură; urmă lăsată de o împunsătură. 2. (reg.) fel de a coase, de a broda, de a croșeta prin care se obțin ornamente rotunde.
puntură (Dicționaru limbii românești, 1939)
puntúră, V. împunt-.