pacifism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PACIFÍSM s. n. Curent politic care propovăduiește pacea și condamnă orice război, indiferent de conținutul lui;
p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din
fr. pacifisme.pacifism (Dicționar de neologisme, 1986)PACIFÍSM s.n. 1. Atitudine de pacifist; propovăduire a politicii de pace.
2. Curent liberal ai cărui reprezentanți se pronunță împotriva oricăror războaie, limitându-se însă la simpla propovăduire pasivă a păcii și despărțind lupta pentru pace de lupta activă împotriva politicii care duce la război. [< fr.
pacifisme].
pacifism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PACIFÍSM s. n. curent politic de esență liberală care se pronunță pentru pace și condamnă orice război. (< fr., it.
pacifisme)
pacifism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PACIFÍSM (‹
fr.)
s. n. Curentul de gândire întemeiat pe umanism și pe raționalismul unor sisteme filozofice iluministe ai cărui reprezentanți se pronunță împotriva oricăror războaie, indiferent de caracterul lor. Consideră că războaiele pot fi evitate prin negocieri, dezarmare, propagandă în favoarea păcii, având un rol pozitiv în realizarea unui climat de destindere, de nonviolență. Aspirațiile oamenilor către pacea universală se regăsesc din Antichitate (Xenofon, Socrate), căpătând noi valențe în
Renaștere. În epoca modernă Rousseau, J. Bentham, Novalis au elaborat tratate în care au susținut această idee. Inițiativa, cu caracter democratic, a
p. a fost sprijinită de activitatea unor instituții (Societatea Americană pentru Pace, 1828) sau de congrese internaționale (Bruxelles, 1848, Paris, 1889 ș.a.). În 1891 s-a deschis, la Berna, un Birou Internațional Permanent de Pace. A. Nobel a instituit între premiile acordate de Academia suedeză unul destinat militanților pentru pace. Mișcările pentru pace au devenit și mai puternice în urma conflagrațiilor mondiale și a războaielor din Vietnam, Iraq ș.a., O.N.U. și alte organisme europene și mondiale încurajând deschis activitățile pacifiste.
pacifism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pacifísm s. n.pacifism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PACIFÍSM s. n. Curent de gândire întemeiat pe umanism și pe raționalismul filosofic iluminat, care se pronunță împotriva oricăror războaie, indiferent de caracterul lor;
p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. — Din
fr. pacifisme.