pacificator - explicat in DEX

pacificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. – Din fr. pacificateur, it. pacificatore.

pacificator (Dicționar de neologisme, 1986)
PACIFICATÓR, -OÁRE adj. Care pacifică, împăciuitor. [Cf. lat. pacificator, fr. pacificateur].

pacificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PACIFICATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care pacifică. (< fr. pacificateur, it. pacificatore)

pacificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pacificatór adj. m., s. m., pl. pacificatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pacificatoáre

pacificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pacificator m. cel ce pacifică.

pacificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
PACIFICATÓR, -OÁRE, pacificatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care pacifică (1), care restabilește pacea, liniștea. — Din fr. pacificateur, it. pacificatore.