obiectual - explicat in DEX

obiectual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBIECTUÁL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pr.: -tu-al] – Din obiect.

obiectual (Dicționar de neologisme, 1986)
OBIECTUÁL, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la un obiect care există independent de subiect; obiectiv, material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor. [Pron. -biec-tu-al. / cf. fr. objectal, it. oggettuale].

obiectual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obiectuál (livr.) (-biec-tu-al) adj. m., pl. obiectuáli; f. obiectuálă, pl. obiectuále

obiectual (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBIECTUÁL, -Ă adj. (fil.) 1. care are trăsăturile unui obiect, independent de reflectarea lor în conștiință; material, obiectiv. 2. care aparține lucrurilor; obiectelor. (după fr. objectal)

obiectual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBIECTUÁL, -Ă, obiectuali, -e, adj. (Livr.) 1. Care are natura unui obiect, care există independent de subiect; obiectiv (I 1), material. 2. Care aparține lucrurilor, obiectelor (nu oamenilor). [Pr.: -tu-al] — Din obiect.