lăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂPĂÍ vb. IV
v. lipăi.lăpăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LĂPĂÍ1 vb. IV.
v. lipăí.lăpăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LĂPĂÍ2, pers. 3
lăpăie, vb. IV.
Intranz. (Despre animale) A bea sau a mânca un aliment lichid făcând un zgomot caracteristic cu limba. –
Bg. lapam „mănânc, sorb cu lăcomie”.
lăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂPĂÍ vb. IV
v. lipăi.lăpăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lăpăì v. a linge (vorbind de câini). [Onomatopee:
lap! lap!].