la (Dicționar de argou al limbii române, 2007)la’re! expr. la revedere!
la (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)La, Simbol chimic pentru
lantan.la (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)la prep. –
1. Spre, către, în direcția (indică mișcarea). –
2. Pînă, înspre, aproape de (indică mișcarea și poziția). –
3. În, în apropiere (indică mișcarea și poziția). –
4. Î
n. –
5. Acasă la, în casa lui. –
6. În privința, cu privire la;
urît la față (Beldiman);
se pricepea la cazane (Galaction). –
7. (Indică timpul);
la nouă (Rebreanu). –
8. În timpul, pe durata (arată o coincidență temporală). –
9. Cu prilejul, cu ocazia, pentru; „nu iei și-un curcan fript la drum?” (Alecsandri). –
10. Pe parcursul, în timpul (indică un obiectiv temporal). –
11. În fața, față de (indică finalitatea);
bun la Dumnezeu. –
12. (Formează dativul);
să ne fie traiul bun la toți românii (Alecsandri). –
13. În jur de, aproximativ (în loc de
ca la);
sint la opt ani de cînd i sint detoriu (
Doc. 1610). –
14. A (formează genitivul, cînd este însoțit de un numeral);
ibovnică la doi veri (
pop. Jarnik). –
15. Mult, de mai multe ori (exprimă în parte aceeași idee cu partitivul
fr.);
începuseră să-și care la pumni (Rebreanu). –
Mr.,
megl.,
istr. la. Lat. illac ad, formă întărită a
prep. (Meyer-Lübke,
Rom. Gramm., III, 364; Pușcariu 929; REW 4265; Candrea-Dens., 933; Weigand,
Jb., X, 437; Pascu, I, 105;
cf. Moser 436). Întrebuințările sînt în general cele ale
prep. a, pe care a înlocuit-o aproape complet. Formarea dativului cu
la (ca în
rom. a), este paralelă formării cu
art. encl., fără să se poată preciza regula de întrebuințare;
îți spun ca la un frate (Creangă) este la fel de corectă, deși poate mai puțin frecventă decît
îți spun ca unui frate. Se poate doar nota că dativul cu
la pare să fie preferat cînd urmează după un alt dativ sau genitiv de același număr;
chestiunea acordării drepturilor civile la femei (J. Bart), nu
femeilor; și că acest dativ apare cu
la pare să indice o idee mai generală decît cealaltă formă. Pentru genitivul cu
la, cf. a. Ultima folosire a lui
la diferă de partitivul
fr., întrucît indică o repetare frecventă a acțiunii verbale.
la (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)la (láu, lăút), vb. – A spăla. –
Mr. lau, lată, lare. Lat. lavāre (Pușcariu 954; REW 4951; DAR),
cf. it. lavare, prov.,
sp.,
port. lavar, fr. laver. Înv., se pare că ar fi pierdut teren din
sec. XVI, în fața
der. său
a spăla; azi se folosește în regiunea muntoasă din
Munt., în
Mold. și, în parte, în
Trans., unde
inf. său sună uneori
a lăia. Cf. lături, lăun. Der. lăutoare, s. f. (spălat; spălătorie;
Trans., spălător);
lăutor, s. n. (
înv.);
lăutură, s. f. (spălat; baie; apă caldă pentru a spăla);
nelăut, adj.;
nelăuți, vb. (
Trans.). –
Der. neol. lavabo(u), s. n., din
fr. lavabo; lavoar, s. n., din
fr. lavoir; lavabil, adj., din
fr. lavable.la (Dicționaru limbii românești, 1939)1) la m. (prima silabă a cuv. latin
lábium, buză, cu care începe al treilea vers al imnuluĭ adresat sfîntuluĭ Ion Botezătoru:
sólve pollúti lábii reátum, dezleagă păcatu buzeĭ profanate).
Muz. A șaptea notă a gameĭ și semnu care o reprezentă [!].
la (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)la prep. indică:
1. o aflare undeva:
la mine, la școală, la prânz; 2. o direcțiune spre:
plec la Paris; 3. momentul timpului:
la cinci ore, la anul; 4. cazul dativ:
dați fân la cai. [Lat ILLAC].
la (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LA2 s. m. invar. Treapta a șasea din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. – Din
it. la.la (Dicționar de neologisme, 1986)LA s.m. invar. (
Muz.)
1. Treapta a șasea a gamei majore tip; sunetul și nota corespunzătoare.
2. Coarda sau clapa unui instrument care redă sunetul acestei note. [< it.
la].
là (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)là v. a spăla, mai ales la cap:
ia să-mi lai copilașii CR. [Vechiu-rom.
a la, a spăla în genere = lat. LAVARE].
la (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LA1 prep. A. I. (Introduce complemente circumstanțiale de loc sau atribute care arată locul)
1. (Complementul indică direcția sau ținta unei mișcări, a unei acțiuni)
S-a dus la el. 2. (Complementul indică limita în spațiu)
Apa i-a ajuns la umeri. 3. (Complementul indică distanța)
Cade la doi metri de casă. 4. (Complementul indică locul, poziția unde are loc o acțiune, o stare)
Locuiește la munte. ♦ (Atributul indică poziția)
Han la drumul mare. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp)
1. (Complementul indică perioada, momentul, ocazia în prezent, trecut sau viitor)
Plecăm la începutul primăverii. ◊
Expr. La mulți ani! = (ca urare făcută cuiva, de obicei cu prilejul aniversării zilei de naștere) îți doresc să trăiești încă mulți ani!
2. (Complementul indică periodicitatea)
Festivalul are loc o dată la doi ani. III. (Introduce un complement circumstanțial de scop)
S-a dus la vânătoare. ◊
Loc. adv. (
Pop. și
fam.)
La ce? = în ce scop? ce rost are?
IV. (Introduce un complement circumstanțial de cauză)
Tresărea la orice zgomot. V. (Introduce un complement circumstanțial de mod)
Caii aleargă la galop. ◊
Expr. La preț (sau
la prețul)
de... = cu prețul, contra prețului; în schimbul prețului... ♦ (Complementul indică măsura)
Mătasea se vinde la metru. VI. (Introduce un complement circumstanțial instrumental)
Cântă la pian. VII. (Introduce un complement circumstanțial de relație)
Este rău la suflet. VIII. (Introduce un complement indirect)
Nu răspunzi la întrebări. IX. 1. (Cu valoare de
num. nehot., exprimă o cantitate mare)
Bea la apă. 2. (Adverbial) Cam, aproximativ, circa.
Erau la 30 de oameni. B. (În prepoziții compuse)
I. De la. 1. (Introduce un complement circumstanțial de loc care indică punctul de plecare al unei acțiuni în spațiu)
Coboară de la munte. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp care indică punctul de plecare al unei acțiuni în timp)
Doarme de la prânz. ◊
Loc. adv. De la o vreme = începând cu un moment dat, după un timp, într-un târziu.
3. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în
loc. adj.)
De la sine = fără ajutorul sau intervenția nimănui.
4. (Introduce un complement indirect)
De la cine ai primit scrisoarea? 5. (Introduce un atribut care indică locul existenței, proveniența sau apartenența)
Flori de la munte. Degetele de la mână. 6. (Introduce un atribut care indică timpul)
Ședința de la ora 12. II. Pe la. (Dă o nuanță de aproximație)
1. (Introduce un complement circumstanțial de loc)
Vino pe la noi. 2. (Introduce un complement circumstanțial de timp)
Pleacă pe la amiază. III. Până la.
1. (Introduce un complement circumstanțial de timp)
Așteaptă până la vară. 2. (Introduce un complement circumstanțial de loc)
Îl conduce până la ușă. 3. (Introduce un complement circumstanțial de mod)
Îi chinuiește până la exasperare. ◊
Expr. Până la unul = absolut toți. –
Lat. illac.