lăptoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂPTÓC, lăptoace, s. n. Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [
Var.: (
reg.)
lătóc s. n.] – Din
ucr. lotók (prin etimologie populară).
lăptoc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lăptóc (-curi), s. n. – Scoc de moară de apă. –
Var. lătoc. Sl. latuka „oală” (Cihac, II, 165; DAR),
cf. rut. lokoty, pol. łotok, rus. latok. Sunetul
p se poate explica printr-o falsă analogie cu
lapte, deoarece apa se precipită în scoc făcînd o spumă albă ca laptele (altă explicație, mai puțin plauzibilă, în DAR).
lăptoc (Dicționaru limbii românești, 1939)lăptóc și
lătóc n., pl.
oace (rut. f. pl.
lotóki, rus.
lotók, a. î.)
Est. Scoc, canalu care duce apa moriĭ și locu unde cade apa.
lăptoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăptóc (
reg.)
s. n.,
pl. lăptoácelăptoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lăptoc n. Mold. scocul sau jghiabul morii:
lua moara de lăptoc și o da iar în vad la loc POP. [Și
lătoc = rus. LATOKŬ: forma
lăptoc a fost influențată de
lapte].
lăptoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂPTÓC, lăptoace, s. n. (
Reg.) Jgheab de scânduri prin care trece apa la moară, pentru a învârti roata; scoc, uluc. [
Var.: (
reg.)
lătóc s. n.] — Din
ucr. lotók (prin etimologie populară).