lăptaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂPTÁȘ, lăptașe, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită din una sau mai multe plase legate în formă de sac cu gura foarte largă. – Din
bg. laptaš.lăptaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lăptáș (-șuri), s. n. – Unealtă de pescar. –
Var. lăptaci, luptaci. Bg. laptaš (DAR).
lăptaș (Dicționaru limbii românești, 1939)lăptáș n., pl.
e (cp. cu ung.
laptáros, pescar care stă pe mal și ține un capăt al plaseĭ).
Dun. Munt. Dobr. Un fel de plasă adîncată lungă de 30-40 de metri și lată de 15-20 de metri și a căreĭ parte de jos se tîrîĭe pe fundu apeĭ. – La Damé (Rț.)
luptácĭ, pl.
e.lăptaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lăptáș s. n.,
pl. lăptáșelăptaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lăptaș n. unealtă de pescuit:
șalăul se prinde cu lăptașul. [Origină necunoscută].
lăptaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂPTÁȘ, lăptașe, s. n. Unealtă de pescuit alcătuită din una sau mai multe plase legate în fonnă de sac cu gura foarte largă. — Din
bg. laptaš.