ironizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din
fr. ironisateur.ironizator (Dicționar de neologisme, 1986)IRONIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care ironizează; ironist. [Cf. fr.
ironisateur, it.
ironizzatore].
ironizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRONIZATÓR, -OÁRE s. m. f. (cel) care ironizează. (< fr.
ironisateur)
ironizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Rar) (Persoană) care ironizează. — Din
fr. ironisateur.