ironiza - explicat in DEX

ironiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. – Din fr. ironiser.

ironiza (Dicționar de neologisme, 1986)
IRONIZÁ vb. I. tr. A face ironii la adresa cuiva; a zeflemisi. [< fr. ironiser, it. ironizzare].

ironiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IRONIZÁ vb. tr. a formula ironii la adresa cuiva; a persifla. (după fr. ironiser)

ironiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ironizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ironizeáză

ironiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRONIZÁ, ironizez, vb. I. Tranz. A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva; a spune ironii pe seama cuiva; a zeflemisi, a persifla. ◊ Refl. recipr. Se ironizau neîncetat. — Din fr. ironiser.