ironizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de
a (se) ironiza și rezultatul ei. –
V. ironiza.ironizare (Dicționar de neologisme, 1986)IRONIZÁRE s.f. Acțiunea de a ironiza. [<
ironiza].
ironizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ironizáre s. f.,
g.-d. art. ironizắrii; pl. ironizắriironizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRONIZÁRE, ironizări, s. f. Acțiunea de
a (se) ironiza și rezultatul ei. —
V. ironiza.