ignobil - explicat in DEX

ignobil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis.

ignobil (Dicționar de neologisme, 1986)
IGNÓBIL, -Ă adj. (Rar) Josnic, infam, mârșav. [Pron. ig-no-. / < lat. ignobilis, cf. fr. ignoble].

ignobil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IGNÓBIL, -Ă adj. josnic, infam, mârșav. (< fr. ignoble, lat. ignobilis)

ignobil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ignóbil, -ă adj. (lat. ignóbilis, d. in, ne, și *gnóbilis = nóbilis, nobil). Fără nobleță [!], fără distincțiune, ordinar, abject: om, caracter ignobil. Adv. În mod ignobil.

ignobil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ignóbil (livr.) adj. m., s. m., pl. ignóbili; adj. f., s. f. ignóbilă, pl. ignóbile

ignobil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ignobil a. josnic, mârșav.

ignobil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. — Din fr. ignoble, lat. ignobilis.