ignora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IGNORÁ, ignorez, vb. I.
Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva.
2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... – Din
fr. ignorer, lat. ignorare.ignora (Dicționar de neologisme, 1986)IGNORÁ vb. I. tr. 1. A nu cunoaște, a nu ști.
2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron.
ig-no-, p.i. 1
-rez, ignór, 3,6
-rează și
-ră. / cf. lat., it.
ignorare, fr.
ignorer].
ignora (Marele dicționar de neologisme, 2000)IGNORÁ vb. tr. I. a nu cunoaște, a nu ști. 2. a neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). (< fr.
ignorer, lat.
ignorare)
ignora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb.,
ind. prez. 3
ignórăignorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ignorà v. a nu ști, a nu cunoaște.
ignora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IGNORÁ, ignor, vb. I.
Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva.
2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [
Prez. ind. și:
ignorez] — Din
fr. ignorer, lat. ignorare.