ignorant - explicat in DEX

ignorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant.

ignorant (Dicționar de neologisme, 1986)
IGNORÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) incult, neînvățat. [Cf. fr. ignorant].

ignorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IGNORÁNT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de cunoștințe, incult. (< fr. ignorant, lat. ignorans)

ignorant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ignoránt, -ă adj. (lat. ignórans, -ántis). Care ignorează, neștiutor, prost.

ignorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte

ignorant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ignorant a. și m. neștiutor (de carte).

ignorant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor — Din fr. ignorant.