divă - explicat in DEX

divă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Artistă foarte admirată de public. – Din it., fr. diva.

divă (Dicționar de neologisme, 1986)
DÍVĂ s.f. (Liv.) Cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; (peior.) femeie care dorește să fie admirată; femeie care frapează. [< it., fr. diva].

divă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dívă (díve), s. f. – Minune, miracol. Sl. (bg.) divo (Tiktin; Candrea), din tc. div „spirit malign” (Berneker 202), cf. bg. div „sălbatic”. – Der. divi, vb. refl. (a se mira, a fi uimit), din sl. diviti se. Sec. XVII.

divă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DÍVĂ s. f. cântăreață cu renume; artistă de cinematograf renumită; star. (< it., fr. diva)

divă (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) dívă f., pl. e (vsl. rus. divo, minune). L.V. (Cost. Cant.) Minune, mirare. Ce divă este că, ce e de mirare că? V. div 1.

divă (Dicționaru limbii românești, 1939)
2)* divă V. div 2.

divă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dívă s. f., g.-d. art. dívei; pl. díve

divă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÍVĂ, dive, s. f. (Adesea glumeț sau ir.) Cântăreață sau artistă celebră de teatru ori de cinema. — Din it., fr. diva.