diurnist - explicat in DEX

diurnist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIURNÍST, -Ă, diurniști, -ste, s. m. și f. Persoană angajată și plătită cu ziua; ziler. [Pr.: di-ur-] – Diurnă + suf. -ist.

diurnist (Dicționar de neologisme, 1986)
DIURNÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care este angajată și plătită pentru lucrări extraordinare; zilier, temporar. [Pron. di-ur-. / cf. it. diurnista].

diurnist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIURNÍST, -Ă adj., s. m. f. angajat plătit cu ziua; zilier. (< it. diurnista)

diurnist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
diurnist, -ă, diurniști, -te s. m., s. f. (iron.) delapidator.

diurnist (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diurníst, -ă adj. s. și adj. (d. diurnă). Plătit cu diurnă: funcționar diurnist.

diurnist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diurníst (rar) (di-ur-) s. m., pl. diurníști

diurnist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIURNÍST, -Ă, diurniști, -ste, s. m. și f. (Rar) Persoană angajată și plătită cu ziua; ziler. [Pr.: di-ur-] — Diurnă + suf. -ist.