divaga - explicat in DEX

divaga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.

divaga (Dicționar de neologisme, 1986)
DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari].

divaga (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIVAGÁ vb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari)

divaga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
divagá (a ~) vb., ind. prez. 3 divagheáză; conj. prez. 3 să divaghéze

divaga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. — Din fr. divaguer, lat. divagari.